Da! Într-adevăr o adevărată capodoperă! Şi te mai miri că un român poate să scrie aşa ceva. Exact acum 1 oră am văzut filmul, şi încă pot spune că mai simt ceva în stomac (şi nu e de la piure-ul cu cârnaţi pe care l-am mâncat cu 5 ore înainte). Un film.. absolut violent. Şi dacă te gândeşti că o fi vreun film cu happy-end în care Bruce Willis îi omoară pe ăia răi spre sfârşit, sau dacă doreşti să vezi cum Samo Law (expertul) elucidează orice fel de caz... îţi recomand să nu te uiţi la filmul ăsta. E genul de film care ar trebui să aibă pătrat roşu, şi nu din cauza ca ar conţine scene pornografice. Pur şi simplu e atât de violent încât oricât de insensibil şi indiferent ai putea fi, filmul ăsta probabil te va da pe spate. Şi când zic violenţă nu te gândi că e actor principal Van Damme. Cristian Mungiu a reuşit ceea ce puţini reuşesc să facă, şi anume să te facă să îţi pui o mulţime de întrebări... legate de tot ceea ce înseamnă viaţă. Pe scurt, e vorba despre două fete ce stau într-un cămin studenţesc din România anilor 89. "Găbiţă" e însărcinată şi se hotărăşte să facă avort. Fiind ilegal, hotărăşte să apeleze la un medic mai nonconformist care se oferă să o ajute. De fapt se află că... Găbiţă nu e nicidecum insărcinată în două luni... ci.. în....
4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Scena de la hotel dă tonul violenţei verbale, sufleteşti şi emoţionale. Ce se întâmplă mai departe nu vă zic, tocmai pentru a vă face curioşi. Sper că am reuşit. Finalul filmului este unul care te face să vrei să existe şi partea a doua, dar ca şi continuare a părţii întâi. Bineînţeles că în timpul filmului, îţi faci diferite scenarii... oare se aruncă de pe pod? A murit? Dacă buletinul era în rucsac? Vine miliţia? Reuşeşte să arunce pachetul? Pe mine m-a marcat foarte tare acest film şi cred că pe oricine. Am mai discutat pe tema lui şi am aflat că aceleaşi trăiri pe care le-am avut eu le-au avut şi alţii. Au de învăţat americanii de la noi, cu toată tehnologia lor, cum se face un film bun. Se pare că moda cu happyendul de la ei nu e si la noi. De fapt, avem vreun end al filmului? Lasă loc de interpretări. Ah, ce rău mi-a părut atunci când am văzut monitorul negru, şi mi-am dat seama că trebuie să mă trezesc la realitate! Nici nu vă vine sa credeţi.
În concluzie, vă recomand cu multă căldură să vizionaţi filmul. Este excepţional. Şi vă rog, lăsaţi şi comentarii. Sunt curios dacă v-a plăcut, şi ce părere aveţi de el.
