Cum vi se pare acest blog?

joi, 15 noiembrie 2007

Mihai Trăistariu

Poate pentru mulţi melodia asta e veche... eu o ştiam de aproximativ un an de zile, dar ieri am făcut rost de ea. Sunt sigur că acest articol va contraria toate femeile ce vor vizita acest blog. Dar hei, nu eu am compus melodia. Eu doar v-o prezint. E cântată de ilustrul nostru cântăreţ Mihai Trăistariu, cel care poate ajunge la 8 octave. Sincer să fiu.. melodia asta e chiar degeaba! Şi articolul ăsta probabil. Dar... ideea e alta. De ce sunt aşa respinşi unii gen "Paraziţii" sau "B.U.G. Mafia"? Când unul dintre cei mai apreciaţi cântăreţi din România, că doar deh, a participat la Eurovision, a cântat şi el o porcărie mai mare. De fapt.. nu are nici un mesaj:)

Nasol moment...!


boomp3.com

luni, 12 noiembrie 2007

4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile


Da! Într-adevăr o adevărată capodoperă! Şi te mai miri că un român poate să scrie aşa ceva. Exact acum 1 oră am văzut filmul, şi încă pot spune că mai simt ceva în stomac (şi nu e de la piure-ul cu cârnaţi pe care l-am mâncat cu 5 ore înainte). Un film.. absolut violent. Şi dacă te gândeşti că o fi vreun film cu happy-end în care Bruce Willis îi omoară pe ăia răi spre sfârşit, sau dacă doreşti să vezi cum Samo Law (expertul) elucidează orice fel de caz... îţi recomand să nu te uiţi la filmul ăsta. E genul de film care ar trebui să aibă pătrat roşu, şi nu din cauza ca ar conţine scene pornografice. Pur şi simplu e atât de violent încât oricât de insensibil şi indiferent ai putea fi, filmul ăsta probabil te va da pe spate. Şi când zic violenţă nu te gândi că e actor principal Van Damme. Cristian Mungiu a reuşit ceea ce puţini reuşesc să facă, şi anume să te facă să îţi pui o mulţime de întrebări... legate de tot ceea ce înseamnă viaţă. Pe scurt, e vorba despre două fete ce stau într-un cămin studenţesc din România anilor 89. "Găbiţă" e însărcinată şi se hotărăşte să facă avort. Fiind ilegal, hotărăşte să apeleze la un medic mai nonconformist care se oferă să o ajute. De fapt se află că... Găbiţă nu e nicidecum insărcinată în două luni... ci.. în.... 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Scena de la hotel dă tonul violenţei verbale, sufleteşti şi emoţionale. Ce se întâmplă mai departe nu vă zic, tocmai pentru a vă face curioşi. Sper că am reuşit. Finalul filmului este unul care te face să vrei să existe şi partea a doua, dar ca şi continuare a părţii întâi. Bineînţeles că în timpul filmului, îţi faci diferite scenarii... oare se aruncă de pe pod? A murit? Dacă buletinul era în rucsac? Vine miliţia? Reuşeşte să arunce pachetul? Pe mine m-a marcat foarte tare acest film şi cred că pe oricine. Am mai discutat pe tema lui şi am aflat că aceleaşi trăiri pe care le-am avut eu le-au avut şi alţii. Au de învăţat americanii de la noi, cu toată tehnologia lor, cum se face un film bun. Se pare că moda cu happyendul de la ei nu e si la noi. De fapt, avem vreun end al filmului? Lasă loc de interpretări. Ah, ce rău mi-a părut atunci când am văzut monitorul negru, şi mi-am dat seama că trebuie să mă trezesc la realitate! Nici nu vă vine sa credeţi.


În concluzie, vă recomand cu multă căldură să vizionaţi filmul. Este excepţional. Şi vă rog, lăsaţi şi comentarii. Sunt curios dacă v-a plăcut, şi ce părere aveţi de el.

sâmbătă, 10 noiembrie 2007

marți, 6 noiembrie 2007

I gotta check into rehab

Heh, de câte ori nu ai avut senzaţia că... vrei să o iei de la început cu viaţa, cu tot? Niciodată? Mai gândeşte-te! Ah, aşa mai merge! Da, e o senzaţie nasoală în care te cuprinde o oboseală psihică şi o lehamite de tot ceea ce înseamnă viaţă... şi ai vrea altă viaţă, să o iei de la început cu tot ... să nu mai faci aceleaşi greşeli... să.... să fie perfect! Sau măcar să ai senzaţia că vrei să te muţi în alt oraş, unde să nu te cunoască nimeni şi să nu ai nicio legătură cu trecutul. Dar totuşi, rămân amintirile... nu?

În timp ce citeşti textul, articolul sau porcăria asta poţi asculta melodia care e ataşată articolului... :)

Şi nu, nu Timea, nu copiez articolele din nici un blog. Le scriu cu degetele mele! M-ai flatat, înseamnă că-s aşa bune încât nu credeai că sunt scrise de mine?

Heh, ce e prea mult strică! I'm gotta check into REHAB.


Cu alte cuvinte, reabilitare. Altă viaţă. Un nou început! Enjoy the song!